Lupta neînduplecată împotriva corupției și opresiunii Ianuarie 2019 în Rasova a fost marcat de o escaladare a luptei mele continue împotriva corupției și tacticilor de intimidare folosite de autoritățile locale. Primarul, Maria Mitu, și-a intensificat eforturile de a mă izola de comunitate. A devenit evident că nu se va opri de la nimic pentru a-și menține puterea – chiar dacă asta însemna să încalce legea sau să exploateze pe cei vulnerabili. Aceasta nu era doar o bătălie împotriva corupției; era o luptă pentru sufletul Rasovei. Unul dintre cele mai descurajante aspecte ale acestei luni a fost să fiu martor la cât de departe ar merge primarul pentru a suprima orice opoziție. Oamenii pe care îi consideram prieteni au fost presați să se distanțeze de mine. Șantajul financiar, amenințările legate de autorizațiile de construcție și chiar bunăstarea copiilor lor au fost folosite ca pârghii împotriva lor. A fost sfâșietor să văd cum prieteniile se destramă sub această presiune, dar mi-a întărit și mai mult angajamentul de a expune abuzul de putere al primarului. Am primit, de asemenea, informații că tactici similare erau folosite și împotriva altora din sat. Scopul era clar: să distrugă orice sentiment de solidaritate care ar putea amenința poziția Mariei Mitu ca primar. Dar, în ciuda acestor eforturi, existau tot mai multe semne că oamenii începeau să-i conteste autoritatea. Discrepanțele în modul în care erau gestionate fondurile publice deveneau prea evidente pentru a fi ignorate – cum ar fi reținerea beneficiilor destinate copiilor și lipsa suspectă de transparență cu privire la bugetele comunității. Aceste nedreptăți m-au determinat să continui să documentez fiecare abatere, știind că adevărul nu putea fi suprimat pentru totdeauna. În mijlocul tuturor acestor lucruri, am chemat oamenii din Rasova să ia atitudine – să se ridice împotriva celor care i-au trădat pentru câștig personal. I-am îndemnat pe toți să ceară responsabilitate, pentru a ne asigura că resursele noastre beneficiază tuturor, nu doar unui grup restrâns. Lupta nu era doar despre mine; era despre crearea unui viitor în care nimeni să nu se teamă să vorbească. Întâlnirile mele cu subprefectul și alte autorități în această lună au fost un mic pas spre acest scop, și am rămas hotărât să continui să fac presiuni, indiferent de costul personal. Reflectând la ianuarie 2019, a fost o lună cu atât regrese, cât și progrese. Încercările de a mă intimida și izola au servit doar la evidențierea fricii pe care o aveau oficialii corupți de a fi expuși. Avalanșa începuse și nicio amenințare nu o putea opri. Știam că drumul înainte va fi provocator, dar eram încrezător că oamenii din Rasova începeau să se trezească. Cu cât puneau mai multe întrebări, cu atât ne apropiam mai mult de o schimbare reală. Am continuat să postez actualizări și să împărtășesc constatările mele online, expunând nu doar fărădelegile locale, ci și conectând lupta din Rasova la lupta mai largă pentru dreptate din toată România. Tacticile opresive folosite împotriva mea erau doar un simptom al unei probleme mult mai mari, care se întindea în întreaga țară. Eram hotărât să continui să arunc lumină asupra acestor nedreptăți și i-am încurajat pe toți să mi se alăture – să facă parte dintr-o mișcare care ar putea aduce schimbarea de care aveam atât de mare nevoie. Punctul de cotitură ar veni atunci când suficient de mulți oameni ar realiza că puterea era în mâinile lor, nu în mâinile liderilor corupți. Și astfel, am continuat să documentez, să fac presiuni și să cred că ziua judecății pentru cei care au exploatat comunitatea noastră va veni în cele din urmă.